sin titulo

tratare de escribir en español pero se que no me saldra bien. no me saldran las palabras obviamente porque no son las mias. y no es porque lo escribo para ti, es porque a veces cuando pienso en nosotros follando siento un cierto tipo de calor que me viene por dentro mientras que las manos empiezan a escalofriar. por eso estoy siempre cálida. 

Von

the only reason why you´re here is because i pictured you here before. i closed my eyes and i could smell your skin, i took a deep breath and i could hear your voice, and every step of the way i felt arms around me and it all seemed so familiar. i wasnt nervous, i was anxious to live everything i had already known about your nights. its true i wasnt sure what to do with my eyes, where to put my voice how to move my hands, you were there too. its true i was all me. and the fact that now it became true cannot be a fact anymore. i cant breathe and somewhere in my stomach there is a hollow point, it tickles and my hands get cold instantly, i cant feel my heart beating anymore and my head is spinning. you breathe, fill me up, warm up every inch, every word i say is my heart beating and you re holding my head in your hands. 

si cu asta ma pis pe voi, pe toti, cu mandretea mea de pussy in care n-ati stiut sa va comportati...

acum cand nu-mi mai revin din haul asta de singuratate dulce si calda vad cat de mult am pierdut din mine. nu-mi mai pot imagina nici un compromis nici de dragul sportului nici de dragul dragului. am ramas doar eu cu mine si tot ce mi se mai pare normal si corect este sa nu mai fac niciodata nici un compromis. am inecat in mine toti anii trecuti, plini de teribilism hormonal si o lipsa acuta de limite. credeam ca ii inec si atat si eram mandra de usurinta cu care nu ma puteam indragosti de nici una dintre pulile voastre. si cand colo ma sufocam incet pe dinauntru, ma inghiteam cu sila si ma uitam in ochii mei zambind trist, triumfator, l-am futut si pe-asta, nici pe el nu-l iubesc... si singura oara cand am simtit totul n-am facut nimic desigur, foarte monty python-esque, si toate sufletele pe care le-am dejectat in mine pana atunci ne-au sugerat ca cica am fi nebuni. asa ca eu n-am scos un cuvant si el rusinat de postura jenanta in care se afla si-a propus sa uite tot ce nu i-am spus. si dupa aceea iar o droaie de suflete. si acum nici unul. 

wouldnt it be a shame to leave her just the way you found her...

nici macar nu stii cum suna vocea mea cand mi-e pofta, sau cum ma stramb cand ceva miroase urat. nu stii nimic despre mine. si tocmai am visat ca ma intorceam la tine. tocmai am visat ca daca ma intorc ma intorc pentru tine. si tu o sa nu stii cine sunt cand o sa intru pe usa biroului tau. si eu o sa ma uit pe geam inspre filos. si tu o sa te uiti la mine. si degeaba. 

do a line for me, please

im not changing anything but scenery after scenery. the story remains the same though. and we are all getting bored of it. of putting up with people you loathe and falling for the ones who loathe you. arent we all getting a bit bored here? i left then and now its good, now im no one but i know i will return to be even a bigger curiosity than i was before. and i dont remember if i want it anymore. and i cannot put myself into following the tacit rules of social conduct, im so full of shit actually, im a mean fucked up bitch. and it was good to have people around you that have no idea but what happens when all of you comes stumbling upon all that pile of bullshit nice girl you ve built up. and when you unveil the ruthless logic of your twisted mind what then? cause im not mean, im just fucked up and i lack edges. i need you to draw a line for me, please. 

1 2 3 5

mda. imi este foarte dor. de mtine.

Le grande, pour les petits enfants.

i reckon it makes you even worse when you cant say it then when you, cunt, say it. and i cant live with it. am boala asta in mine, imi provoaca febra, greata si varsaturi, dureri cumplite de stomac, o sfarseala de nedescris in oase si crampe musculare in somn. si nu e ca si cum n-as mai fi incercat sa dorm pana acum. am dormit si inca foarte bine, cred ca e de sezon insa, imi amintesc foarte clar ca anul trecut pe vremea asta eram incolacita in jurul unui munte de pastile si de sticle goale. e felul corpului meu de a-si aminti de toata durerea fizica, da zic fizica, pe care mi-ai provocat-o intr-un timp atat de... nu stiu daca scurt e la fel de fidel realitatii ca ireal. si ma tot scurg, si ma tot sfarsesc asa, cateva zile pe an, nu multe dar nici foarte putine. sunt momentele cheie si asocierile absurde prin absenta si de altfel o foarte sanatoasa lipsa de sens. am subestimat capitolul asta, cred ca e cazul sa incepem sa vorbim despre toata cartea si capata proportiile, nu ale Micului Larousse, ci ale unuia imens insa tot pentru copii...

E F B

(...) and then he asked her why do you keep looking for the edge? why kant anything be less than irreplaceable with you? why do I have to make it impossible for you to live in order to make you love ME more? 

little that he knew, there is nothing but the edge. a long edge of craving, i was abducted by infinitive-ism and i loath normal. there was a small plastic bag with the intestinal remains of a bitter lunch and i can just walk by such a thing because they have all been so great, so grand, so numerous, so out of it. i fit in. anywhere, im so good at everything, i can do it all. im smart and nice, beautiful and warm, welcoming in all of those moments, im a good little cunt, im a catch. and all of those good features just to fuck up your inner self. im not good in and out, i dont know, but nothing that wants to last is forever here. cliché up until you too can fall in love me with me because i taste soooo good. edgy focused bitch. ask the man who gave up a hand for me...

where is back

i dont know where i am and i dont remember how i got here. i dont know the way back and i dont know where is back. i dont see why i should stay and i cannot remember where did i want to go. i dont see you and i dont see why i should see myself. i cannot open the door and i refuse to close the window. i dont think i should move and i cannot hear you telling me to stop. i wont take a peek through the looking glass and i wont remember my face. you dont have to know me and i dont have to remember your face. they dont have to know us and i wont remember the face. 

iar.

e exact ce mi s-ar fi intamplat mie. exact genul acela de situatie in care m-as afla eu. nu vrei sa pleci nu poti sa stai si le-ai face pe amandoua mult mai linistit daca nu ar trebui sa le faci singur. dar pentru ca e genul acela de situatie nu va veni nimeni cu tine. daca stii asta de la bun inceput aproape jumatate din toata teama pe care o vei simti s-a dus. vei fi singur oricum, nu tie ti se intampla sa-ti gasesti puncte de sprijin, nu alaturi de tine pot si vor sa ramana ceilalti, nu tie iti este usor. si poti si asa. nu trebuie sa vrei, trebuie sa stii si vei putea. 

nu pot sa scriu porcaria asta acum si nu vreau sa o scriu asa.

baby you would sleep much better

si cum sa fac sa nu ma mai gandesc la ce fac oamenii din jurul meu, oameni inalti, oameni frumosi, oameni normali... eu vreau, si stiu, il vad si mi se pare simplu, intind mana si il trag putin poate de camasa, doar cat jumatate din drumul de la buzele lui pana la buza mea de sus, sau poate o sa ii cada privirea pe cea de jos. mie mi se pare simplu, sa-i spun sau sa imi iau  ce vreau, poate ca nu deranjez prea tare, o sa plec oricum in curand, eu nu stau niciodata foarte mult, nu sunt o mica mofturoasa, poate ma rasfat putin dar nimic nu e pentru totdeauna. 

dar de unde stiu eu... sunt atat de multi si fiecare poate sa vrea ca si mine dar sa intinda mana stanga sau pe cea dreapta sau poate ca e o regula, poate ca nu e normal sa iti pierzi asa cumpatul privirii in fata unor buze, desii mi-ar placea sa si-l piarda macar putin, o sa returnez intotdeauna negresit micile, micutele voastre scapari. poate ca unele placeri nu se spun, poate ca unele spuse nu se plac sau nu se fac, stiu si eu? habar nu am cum vor ceilalti. dar eu pot? pot sa vreau simplu, sa ma fac mic si simplu si sa vreau clar dar delicat? promit ca am sa plec repede, ti-am zis, eu nu stau niciodata prea mult... 

si? acum?... de fapt chiar stiu ce am de facut. tot ce am de facut. si sunt multe. mi-e cam frica, de fapt bagami-as ma cam cac pe mine de frica dar o sa le fac. o sa le fac ca sa ma umplu cumva. nu mi-am dat seama de cat timp n-am mai reusit sa iubesc nimic nimic. ma durea ca dracu, dar stiam de ce... stiam ca e cumva pentru mine, ca o sa ma faca tot pe mine nebunia asta, stiam ca atunci cand te iubeam pe tine, orbeste, tampeste, ca un copil orb, olog si orfan, stiam ca daca te iubesc o sa fiu plina cu ceva, cu tine, si nu trebuia sa ma mai fut pentru asta. te iubeam si atat. pe tine. si cu tine nici macar nu mi-am tras-o niciodata. stiu ca scriu in ultimul hal acum dar sunt obosita rau si ma dor ochii prea tare, eu nu va vad, cuvintele astea cu futut si cacat, nu le vad. vad spatiile dintre ele, sunt mai usor de privit pentru ca nu sunt. si am invatat sa ma tot uit in gol, sa ma uite dumnezeu uitandu-ma, vorba aia. inainte ma uitam dupa tine. acum ma uit in oglinda. ce e chiar langa mine, da desigur ca le/ii vad, dar nu scap de meteahna asta bolnava de a muta imediat privirea chiar daca stiu, ca sa ma pot uita linistita in gol. si nu mai esti tu de data asta, sunt eu, si nu vad nimic. 

rational behaviour. part 1

i cant even begin to explain all the ways in which you, my dear boy, failed. guys like you usually dont end up on my wall, but i think you needed a lesson. you dont get to treat me that way because im so much more than you can handle. and i was good, and i played nice, i know what its like to be crushed, and i know how hard it is to get up, and i understand that sometimes even if you do get up, youre somehow still crushed. i can see that you put things in boxes all the way up just to keep you occupied, and i can see that you actually feel lost lonely and frustrated but you keep building a wall around your neck and keep yourself either busy or stoned so that you dont feel the choke. i know that and i see it because i have been there. and also because i refuse to believe that people are just senseless and stupid and simply raised badly and dont know jack about human interaction. i refuse that, so i give you the benefit of the doubt. either way, i wont let you know i gave it to you, you wouldnt know what to do with it. but i dont love you and cant seem to feel the right things for a piece of stone. and i cant let a piece of stone use me unless i may somehow be helping the piece of stone, but you dont want and cant be helped as far as im concerned. so im leaving. but we can really still be friends and occasionally fuck if necessary. only that... i needed to tell you all this because its really useless in a funny way to keep pretending and let you feel obliged in any way. dont, really, im fine, just have the balls to admit what you feel or dont feel. it takes a bit of a man to be able to do so.  xo xo darling, baby, hunny, sweetie and all the other names i couldnt get myself to feel like calling you.

. de sprijin

i-am pacalit pe toti. pana la ultimul. ultimul a plecat si acum am ramas cu toti cei pe care nu pot sa-i mai pacalesc deja... mi-am gasit puncte de sprijin, atat de puncte si atata sprijin incat eu nu ma mai clintesc si totusi tot cad si tot cad. spun ca i-am pacalit pentru ca eu trebuia sa le fac pe toate pana acum... trebuia sa le scriu o carte, doua, trei, sa va las cu gura cascata, sa fiu putin mai desteapta decat ei si putin mai cunoscuta decat voi. trebuia sa stiu, sa scriu, sa vorbesc si sa ascult, sa fiu mult. sa fiu multe. si nu sunt decat eu. si eu nu sunt mare lucru. chiar nu sunt. nu-mi doresc absolut nimic. nu stiu ce vreau sa fac, si cred ca formulez astfel problema pentru ca nu vreau sa fac nimic. nu sunt suficient de aroganta incat sa arunc povara asta pe umerii vreuneia dintre toate perspectivele pe care le-am avut si care nu m-au cuprins insa si pe mine pentru ca nu mi-au spus nimic. ceva mai multi sori apusi decat ne-am fi asteptat, nu? am facut ceva mai putine lucruri pana acum decat ati fi pariat cu totii... nu o sa stiu nici de acum in colo. nu vine nimeni sa-mi spuna iar eu m-am blocat, asa cum se cuvine, in punctele mele de sprijin. nu-mi este frica de inertia asta, e oarecum placuta, nu-mi este frica de nimic, e si asta tot al meu pana la urma. este mai al meu decat toate marile voastre sperante si marile mele esecuri. accidentul asta minor pe care il reprezint nu s-a soldat pana la urma cu nici o victima, nici macar cu mine. voi ma uitati, iar eu oricum aveam de gand sa plec. cred ca pe asta stiu sa o fac bine. am sa o mai fac o data. de pilda, acum.

becoME.

decide to become. me. one day, and then skip all the important/ imported steps. jump over an edge that you feel will bruise you bad enough and hurt. get hurt, and hurt but not back. involuntarily destroy every sand castle you walk by. and love them as you walk by, and love them as you destroy. and, as hurt will come, you will become. the process is simple, its everyone else s complicated feelings that puzzles you. you are never rough, never straight and you most often make them believe its because you re either lying or a coward. the truth is you don t know anything clear enough to clear your head straight. and here you are, the dynasty completed, you too can now rule my empire of dirt...

lies, lieus, lies again.

mi-as fi dorit sa visez ca imi lipseste o mana. cateodata cand merg pe strada ochii mi se impaienjenesc din cauza unor imagini in care eu cad lovita din plin de o masina sau doua. una dupa cealalta. sau poate pe niste scari, in special cele rulante. eu urc si urc, si ametesc si cad luandu-i pe toti ceilalti dupa mine. sunt sigura ca o sa gasesti ceva si aici. asta simt. eu sunt unul dintre oamenii care aflati pe margine nu se arunca, sar. sar. in gol. singura, dar vreau sa vad cum e? ce mi se intampla, unde ajung, pana unde tine, cati o sa mai fie dupa aia, o sa mai fiu si eu cu ei?... ce s-a intamplat cu mine? pai... cred ca am sarit deja. acum nu mai am o mana, ma deplasez cu ajutorul unui scaun cu rotile, am orbit aproape de tot, am doua trei, patru coaste rupte, ma dor picioarele pe care le aveam si cu care puteam sa alerg, dar mai ales sa sar. ma dor si mainile, capul in fiecare zi. nu dorm deloc dar as dormi tot timpul. mi se face somn numai in pat sau in scaunul in care zac toata ziua. si toata noaptea nu-mi mai este somn atunci cand inchid ochii si ma ridic in sfarsit din pat. si poate ca aveam si mana stanga si picioarele intregi, chiar si capul, cel putin jumatate din suflet, daca inainte sa fac saritura aia nenorocita imi spunea si mie cum sa cad.

eu. si sunt inca.

eu. sunt inca zdrobita. sunt inca doar niste bucatele imprastiate pe jos. sunt inca goala atunci cand te uiti la mine. ma simt si mai goala atunci cand nu o faci. sunt inca disperata ca nu o sa stiu, ca nu o sa pot, ca nu o sa fac, ca nu o sa fie, ca nu o sa fiu, ca n-o sa invat vreodata ca tu sigur nu esti. sunt inca un fir de ata in palma ta, sunt inca o scama, inca un puf, niste praf, putin fum, nu chiar o umbra. sunt inca o copila, sunt inca o femeie, hai razi inca o data de tine, nu de mine. sunt inca nepotrivita si sunt inca rosie in obraji, inca printesa, inca tiran, inca si poate chiar mai speriata decat tine.

 sunt, si inca mai mananc prajituri, inca mai scriu pe blogul asta mizerabil, inca ma mai uit ciudat la usa aia, inca mai tremur cand stiu ca-ti fac o tampenie, inca imi mai doresc sa-ti fi dat cu usa aia in cap, macar din greseala, inca ma mai doare faptul ca n-ai gasit nici un cuvant de zis, nici un zambet de zambit, nici o reactie de nici un fel. inca mai sper ca sa ti-o reprimi a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-ai facut vreodata. inca ma mai gandesc ca inca te mai gandesti daca ai facut bine sau nu. inca mai sper ca nu.

even numbers.

i wish i didnt think about tomorow, but i know. it was an accidental knowledge for what is worth. but if you were to ask me its not worth that much. i have something for you and i have to admit i would like u to have it. talk about worthless things, the only thing that little book is worth is the fact that i immediately thought about buying it for you. which i did. i will see that it reaches you but i wont be writing all of this on a front or last page because i cant. i am writing all of it here. my wall of shame... we both have different prefixes now, its even more shameless when you think of it that way. but you dont think of it anymore, i know that. or, you”ll be thinking about it for the rest of your friday nights. i admit i cant know that as you never... i think this is enough. you and never are all my sentences need. happy birthday.

M.

i dont want to be like other people are, dont want to own a key, to want to wash my car...

mi s-a spus ca cica ar fi trecut 20 de ani de cand sunt aici. nu-mi doream pentru ziua asta mare lucru. credeam ca o sa ma simt bine de obicei oamenii asa se simt cand e ziua lor. sunt cel putin veseli, pentru ca oamenii din jurul lor au grija de asta. eu... eu n-am avut asta azi. eu nu pot decat sa ma gandesc la turn my way, melodia celor de la new order, melodie care ma face sa ma simt cat de cat bine in sensul ca atunci cand o ascult imi amintesc de ce sunt inca aici. problema este ca nu mai stiu nici eu, ca si el, cum sa ajung din nou acolo... atata tot. 

to marginalia

i am writing this for you now. as you might notice there arent many articles in english here. but this one, this one is for you. not necessarily because of the subject i might find myself choosing, but simply because i have already chosen this path, this quite but no so simple way to reach your mind. words are just words, we both know that all too well, but that cannot deny the fact that they sound like more than words. because of that, i love them, and because of that they are the most beautiful thing i have ever seen, tasted, smelled, touched, felt, witnessed, hit, enjoyed, heard, or simply read or wrote. and i have outnumbered the list of sensations in relation to words because i am one who does indeed believe that words can and will, if you allow them to, do that for your senses. the story you would read in this blog is written in a language you cannot understand which is quite a pun if you think that these are just the same words, again, and they speak of the same sensations all too familiar to very many of us. yet there is a key combination, i cant deny that, a certain blend that does more than ordinary sentences manage to do. sometimes i can do it. it is true that this is the furthest i myself will go into my mind. and this is also the biggest secret i could ever unveil. it is all in my words, like an unbearable truth and it stains every corner of this page with a pride and dignity that i dont recognize. it is here even when i play or lie. and i so wish you could read it for me.