hey there, stranger.

sa inchid ochii. sa-i strang pana cand mi se afunda in orbite si promit sa nu te mai caute niciodata. sa vad cu purici cateva secunde. sa nu vad nimic alte cateva secunde. am ametit. ma indrept buimaca spre biblioteca. daca stiam acum 2 ani ca am cartea asta aici... numele tau n-ar fi insemnat nimic. ce chestie. tu, sa nu insemni nimic. a avut o soarta destul de ciudata pentru o carte scrisa de un om in care ma recunosc absolut izbitor de tare. nu ma mai mira cei cativa care mi-au catalogat-o drept imposibil de citit. ma bufneste si rasul. normal ca e imposibil de urmarit... si uite, din nou ce chestie, iti este dedicata tie dragul meu. inainte de domnisoara X, inainte de parinti si frati. esti tu. acum intelegi. ar trebui sa spun ca acum inteleg eu. dar nu sunt o increzuta si tu stii asta.

da si mie mi-ar fi placut. in birou. pe birou. sub birou. pe jos, langa birou. in sala mare de curs. in celelale sali. pe catedra. si vedeai asta in ochii mei. si de aceea iti era imposibil sa-mi spui despre "problema libertatii" cand tot ce vroiai era sa-mi smulgi hainele de pe mine. si uite ca nu ma opresc. scriu in continuare. si n-am sa ma opresc. tu sigur nu ma poti opri. nu stie nimeni oricum, nu? doar noi, doi copii care s-au jucat de-a oamenii mari.

titlu: les enfants jouent a l'amour.

n-am sa incep in nici un fel pentru ca ma astept ca de data asta sa inceapa singura si pe hartie. cu alte personaje. pentru ca n-am recunoscut nimic. pentru ca printesa nu-si stia tiranul, pentru ca tiranul nu se astepta la asa o printesa. deci, fara tiran, si cu alta printesa. desii, de aici incepand este povestea lui mai mult decat a mea. eu n-am putut sa spun nimic. nici macar sa respir. ii promisesem oricum ca n-am sa respir. de fapt, imi promisese el mie, tacit, incet dar ferm, ca in noaptea aia n-am sa mai respir. de frica sa nu pierd vreun moment, am sa inghet asa cu ochii inchisi, muscandu-mi buza de jos, cu degetele alergand pe umerii tai, pe spatele tau ca si cand as fi vrut sa-mi schimb amprentele cu pielea ta.

oricum, asta nu e de spus. nici nu stiu cum si nici nu pot. respir greu, imi tremura mainile, imi transpira retina si nu mai vad nimic. in fond, n-a fost decat un vis cu doi copii care s-au jucat impreuna o data, o singura data si apoi nu s-au mai vazut niciodata. si nu stie nimeni altcineva in fara de ei de jocul asta. si de aceea e un vis frumos chiar daca a fost scurt si confuz ca un vis. un balon, in care au fost amandoi cateva ore si apoi au iesit iar in lume. unde nu mai sunt nici tirani nici printese. pastreaza-l si apoi uita-l.

complete words, and i speak nothingness

ma simt departe de povestea aia. e ca si cum as fi nevoita sa privesc nedumerita si disperata cum cel mai frumos cub de gheata din lume mi se topeste in palma. si oricat as incerca sa ma conving ca apa care mi se usuca incet incet pe maini imi va ramane intr-un fel impregnata in piele uitandu-ma la mainile mele mici si uscate nu-mi pot imagina totusi cum? daca ar fi fost randul meu la o bucatica de soare as fi stins-o, sunt sigura. si n-am cum sa nu ma gandesc la ce am sa fac dupa ce mi se stinge si soarele si mi se topeste si gheata. pot spune cu mana pe inima ca n-am idee.

cateva dintre cuvintele pe care le aveam au inceput sa-si ascunda cateva litere, altele cateva sunete si-mi schimba cu nesimtire sensul propozitiilor. ma trezesc spunand ca vreau, ca imi doresc, ca mi-ar placea, ca pot si ca stiu. si dupa ce le-am spus prinde-le daca ma poti. fug ca niste nebune, se aseaza pe umerii tai si incep sa-ti sopteasca. si nu e ca si cum n-ar fi cuvintele mele, pentru ca sunt, si stiu ca sunt doar ca stiu ca pot fi ascutite sau prea moi cateodata. stiu ca se pot strecura pana in locuri din mintea ta in care nu vrei sa ma intalnesti tocmai pe mine. si stiu asta pentru ca sa stii ca si cuvintele tale imi fac mie acelasi lucru...

o usa in nisip

n-am putut sa mai scriu. am vrut sa scriu ieri dar nu vedeam tastatura si as vrea sa scriu azi dar cred ca am adormit deja. nu stiu ce se intampla mai departe, nu vreau sa-mi spui. din timp in timp imi amintesc si inghet de frica. alteori deschid ochii si ma trezesc zambind. ca si cum mi s-ar intampla ceva numai al meu si imi permit priviri ascutite si sagalnice pentru ca mi se intampla ceva despre care ei n-au habar. de fapt numai tu stii. si am sa te las doar ca azi nu stiu de ce. poate am sa stiu peste o luna, un soare si inca un pamant. pana atunci iar te-ai incuiat pe dinauntru in mintea mea si eu astept cuminte in fata usii sa ma primesti si pe mine inapoi.

maine. poimaine. in nisip.

nu pot sa scriu despre asta acum. am sa-ti scriu maine sau poimaine dimineata in timp ce voi sta cu laptopul in brate pe plaja. si nimic din ceea ce va fi in jurul meu nu-mi va mai aminti de tine si de fabrica de culoare de sticla. si nu voi intampina nici o dificultate pentru ca tot ce n-am spus si tot ce-mi mai amintesc a ramas numai in mintea mea. si e public pentru ca suntem cel putin 2.

cuvintele tale. eu n-am zis nimic

n-am facut-o. nu m-am dus. de fapt m-am dus si nu era nimeni pe culoare asa ca am plecat. si cand erai acolo nu ti-am spus nimic. nici nu stiu de ce.

si pentru ca tiranul nu era am inceput sa ma joc prin jur cu tot felul de lucruri mici care cresc si au tot crescut si care acum au ajuns sa se joace ele cu mine.

orice as vrea sa spun, orice as vrea sa-mi spui, nimic nu ar suna mai prost acum. poate pentru ca ploua. poate pentru ca afara e intuneric si eu am picioarele reci ca gheata. poate pentru ca m-am saturat sa te simt doar cu degetele pe tastatura, de senzatia asta imbecila ca vorbesc cu o iluzie.

sa nu vreau sa fie ultima. sa fie.

sa stau cel putin 5 minute in fata usii. uite, deja imi bate inima, deja imi tremura mainile. sa bat la usa si sa o deschid foarte incet. sa nu intelegi de ce am venit. sa ma uit la tine lung si sa-ti urez o viata frumoasa. sa-mi spui ca eu sunt frumoasa. sa te intreb unde te duci. sa-mi spui ca nu te mai duci niciodata nicaieri. sa te intreb ce faci cu .... cu .... si cu .... . sa ma mai uit o data la tine lung. sa-mi zambesti. sa-ti spun mai in gluma, mai in serios sa mi le lasi mie. sa mi-o lasi pe .... , m-am imprietenit cu ea aici mai demult. sa ma uit pentru ultima oara la tine ca si cum as vrea sa te iau in brate. sa vrei sa ma iei tu pe mine in brate. sa nu te iau in brate. sa ma intorc usor ametita si ceva mai trista si sa plec. sa nu ma opresti nici de data asta.

sa fac o baie lunga. sa vreau sa fie ultima. sa nu fie...