sa nu vreau sa fie ultima. sa fie.

sa stau cel putin 5 minute in fata usii. uite, deja imi bate inima, deja imi tremura mainile. sa bat la usa si sa o deschid foarte incet. sa nu intelegi de ce am venit. sa ma uit la tine lung si sa-ti urez o viata frumoasa. sa-mi spui ca eu sunt frumoasa. sa te intreb unde te duci. sa-mi spui ca nu te mai duci niciodata nicaieri. sa te intreb ce faci cu .... cu .... si cu .... . sa ma mai uit o data la tine lung. sa-mi zambesti. sa-ti spun mai in gluma, mai in serios sa mi le lasi mie. sa mi-o lasi pe .... , m-am imprietenit cu ea aici mai demult. sa ma uit pentru ultima oara la tine ca si cum as vrea sa te iau in brate. sa vrei sa ma iei tu pe mine in brate. sa nu te iau in brate. sa ma intorc usor ametita si ceva mai trista si sa plec. sa nu ma opresti nici de data asta.

sa fac o baie lunga. sa vreau sa fie ultima. sa nu fie...

go blind.

imi este atat de greu sa inteleg de ce trebuie sa fii altcineva. si imi este atat de greu sa traiesc cu ideea asta, cu tine fiind altul. in momentul in care accept ca esti altcineva trebuie sa accept si ca nu esti in mine si trebuie sa accept si faptul ca nu am cum sa te stiu. si nu ma pot abtine, zau! ma uit in ochii aia mari si negri si cred ca stiu atat de bine... si nu stiu nimic... care dintre noi sunt eu: cea pe care o vad in ochii tai, sau cea care se afla ascunsa in ai mei?

e mai simplu cand tu nu te uiti inapoi. tu iti amintesti fara sa te uiti. o sa fac poc! o sa explodez si am sa-i spun si prietenului meu bun pe care nu l-am verbalizat. o sa-i povestesc de tine. am sa ma uit in ochii lui albastrii si am sa ii spun de ce am scris asa blogul asta, de ce nici n-a stiut ca sunt eu... pentru ca nu sunt eu... am promis ca n-am sa spun nimanui niciodata si am scris blogul asta ca sa scot tot aerul pe care l-au pompat cuvintele tale in mine. am crezut ca daca incep sa suflu o sa cobor incet si n-am sa mai fiu singura in povestea asta nebuna. si am ramas la fel de singura si tot aerul pe care il suflam se aseza sub mine ca un norisor. si nu puteam sa sar de acolo de sus, as fi cazut si as fi murit. as fi cazut in fata ochilor tai, in timp ce mergeai pe strada, tot singur si nu erai decat tu si un oras intreg. ai fi plans? ai fi mers mai departe? plansul te pune in genunchi... ai fi ingenunchiat langa mine? m-ai fi dus undeva unde sa nu-mi tulbure nimeni somnul? cum poti sa mai scrii poeziile pe care le vorbeam noi? mai poti? uite cate intrebari am pentru mine... nu ma asculti, nu vrei sa-mi raspunzi.
tac deja de 5 luni si tot imi amintesc ultimul cuvant pe care l-am spus: 'usor'. venea dupa 'somn' : 'somn usor'. si tu tot nu te-ai trezit. de-abia astept sa vorbesc din nou! am sa spun cel mai savuros 'buna dimineata' pe care l-ai auzit vreodata. hai trezeste-te...

pentru prietenul meu bun

singurul lucru care ma sperie e faptul ca mi-am dat seama abia acum. si faptul ca acum ca mi-am dat seama, mi se pare ata de firesc. surprinzator e un cuvant prea mare pentru o fata atat de mica. dar e posibil ca noi doi pur si simplu sa nu mai fim de maine incolo. o sa disparem ca fumul de tigara si o sa planga alti ochii din cauza noastra. ma chinui mai mult decat am crezut ca pot suporta. iar prietenul meu bun pe care nu-l pot verbaliza nu e fericit, si stie ca nu e asa cum ar trebui sa fie dar e numai vina lui. si i-o spun aici pentru ca noi nu vorbim lucrurile serioase cand e soare sau cand ploua in timp ce fumam si ne bem cafeaua afara. totusi intr-o zi am sa-l rog sa ma ia in brate. sa ma stranga un minut, doua ca sa oftam ca doi copii cu nasul lipit de vitrina unei brutarii de cartier. nu pot sa te iau de mana dar as face-o acum. dar tu stii asta de fiecare data cand ma uit la tine