si cum sa fac sa nu ma mai gandesc la ce fac oamenii din jurul meu, oameni inalti, oameni frumosi, oameni normali... eu vreau, si stiu, il vad si mi se pare simplu, intind mana si il trag putin poate de camasa, doar cat jumatate din drumul de la buzele lui pana la buza mea de sus, sau poate o sa ii cada privirea pe cea de jos. mie mi se pare simplu, sa-i spun sau sa imi iau ce vreau, poate ca nu deranjez prea tare, o sa plec oricum in curand, eu nu stau niciodata foarte mult, nu sunt o mica mofturoasa, poate ma rasfat putin dar nimic nu e pentru totdeauna.
dar de unde stiu eu... sunt atat de multi si fiecare poate sa vrea ca si mine dar sa intinda mana stanga sau pe cea dreapta sau poate ca e o regula, poate ca nu e normal sa iti pierzi asa cumpatul privirii in fata unor buze, desii mi-ar placea sa si-l piarda macar putin, o sa returnez intotdeauna negresit micile, micutele voastre scapari. poate ca unele placeri nu se spun, poate ca unele spuse nu se plac sau nu se fac, stiu si eu? habar nu am cum vor ceilalti. dar eu pot? pot sa vreau simplu, sa ma fac mic si simplu si sa vreau clar dar delicat? promit ca am sa plec repede, ti-am zis, eu nu stau niciodata prea mult...
