acum cand nu-mi mai revin din haul asta de singuratate dulce si calda vad cat de mult am pierdut din mine. nu-mi mai pot imagina nici un compromis nici de dragul sportului nici de dragul dragului. am ramas doar eu cu mine si tot ce mi se mai pare normal si corect este sa nu mai fac niciodata nici un compromis. am inecat in mine toti anii trecuti, plini de teribilism hormonal si o lipsa acuta de limite. credeam ca ii inec si atat si eram mandra de usurinta cu care nu ma puteam indragosti de nici una dintre pulile voastre. si cand colo ma sufocam incet pe dinauntru, ma inghiteam cu sila si ma uitam in ochii mei zambind trist, triumfator, l-am futut si pe-asta, nici pe el nu-l iubesc... si singura oara cand am simtit totul n-am facut nimic desigur, foarte monty python-esque, si toate sufletele pe care le-am dejectat in mine pana atunci ne-au sugerat ca cica am fi nebuni. asa ca eu n-am scos un cuvant si el rusinat de postura jenanta in care se afla si-a propus sa uite tot ce nu i-am spus. si dupa aceea iar o droaie de suflete. si acum nici unul.
