la princesse a dit qu'elle se couche avec le monde...pas vrai! je me couche seulement avec toi!

sa cauti fara sa stii cine-i, si totusi sa fii sigura ca ai sa-l gasesti... printesa timp de o zi, tot timpul; un copil vesel care se joaca, rade si mai presus de toate, uita...

-adevarul se afla in cuvintele lui ca altcineva si in fotografiile pe care vi le face pe fuga tot el sau chiar timpul-

luni, 31 martie 2008

i am not that girl.


i take it back. it is not me the one who shall perish here. it is my ideas, those are the fragile, delicate shadows of what i was to be to any of you. and i am not that one, the one you aim to love for what they can offer. you can only love me for what a better person loving me can make you. see, its a mirror effect you can't really escape, i wrote an essay about this. they feel like this is as much as they will ever get to love actually. but it isn't. you'll learn to give me so much of you i didn't ask for and don't diserve, that in the end you'll get to realise how much it hurts to love one like me. i'll do a miserable mistake and you'll hurt even more. i'll say i'm sorry and i miss you and you'll hurt even more. i'll mean what i say and you'll hurt even more. you are the bruised, the poor, the 'in need'...they will be there for you, i'll be there too and you will heal beautifuly, no sign of the cuts i left on the surface, but some undesirable memories and the idea that you never had me before.

what is held to be forgoten? the fact that i know. it is enough to make me feel everything millions of times worse than any of you. the reason? well, my dear, for a couple of moments you too doubt yourself, only to realise in the end it is me. i have to live with that. i have to live with my bruises, and your bruises, and his pain, and his hurt, and their memories of a fucked up girl. i wake up with myself every day. and i brush my teeth with me standing behind myself. i drink my coffee with my silly thoughts running around. i get dressed with different clothes everyday only to wear in fact all that stupid face and all my sins in these 2 otherwise empty eyes...

a reminder


"I shall die here. Every inch of me shall perish. Every inch, but one. An inch. It is small and it is fragile, but it is the only thing in the world worth having. We must never lose it or give it away. We must never let them take it from us.I hope that whoever you are, you escape this place. I hope that the world turns and that things get better. But what I hope most of all is that you understand what I mean when I tell you that even though I do not know you, and even though I may never meet you, laugh with you, cry with you, or kiss you... I love you. With all my heart, I love you."

"We are told to remember the idea, not the man. Because a man can fail. He can be caught. He can be killed and forgotten. But four hundred years later an idea can still change the world. I've witnessed firsthand the power of ideas. I've seen people kill in the name of them; and die defending them. But you cannot touch an idea, cannot hold it or kiss it. An idea does not bleed, it cannot feel pain, and it does not love. And it is not an idea that I miss, it is a man. A man who made me remember. A man i will never forget."

sâmbătă, 29 martie 2008

cioburi si nimic in loc

nu poti sa lipesti toate cioburile de pe drumuri. unele bucati de sticla se sparg in asa fel incat partile lipsa nu se mai pot pune decat intr-o mie de feluri gresite la loc. si la care loc pana la urma, si la locul cui in final. am sa scriu intr-una numai pentru ca astea sunt cioburile la care nu renunt. si pentru ca cioburile pe care le scriu n-au facut parte dintr-un intreg initial, n-a fost o poveste ireversibila, asta este povestea deja sparta si eu trebuie sa o pun cap la cap fara sa pot pune de fapt nimic 'la loc'.
sinceritatea e un capriciu, e o idee frumoasa care rimeaza cu identitatea. si daca te uiti la identitate ca la un al doilea capriciu esti indreptatit sa accepti imposibilitatea lor. si totusi poti sa spui ce faci, ce ai facut, ce vei face in mod necesar si ce ai vrea sa faci in continuare, dar nu vei avea niciodata la dispozitie suficiente cuvinte pentru a putea exprima unui altuia ceea ce nu stii ca simti chiar tu. ceea ce nu vrei sa stii ca simti, ceea ce simti in mod inevitabil insa, ceea ce simti fara sa fie firesc, fiind doar pur si simplu. ceea ce simti.
si am sa calc peste multe firmituri pe care n-am sa le vad. pentru ca eu merg uitandu-ma la tot felul de detalii din jurul meu pe care le retin sau nu absolut inutile, absolute, si peste tot acolo. am sa calc peste firmiturile astea din tine si nu le-am vazut inainte dar am sa le simt ca pe niste cioburi adanc infipte in talpile mele. si la fel ca si aschiile care au sarit razlet din usa pe care am trantit-o, o sa lase niste dare fara gust si fara miros pe toate podelele pe care voi pasi de acum incolo. si cioburile astea ma dor pentru ca nu sunt ale mele asa cum te doare pe tine faptul ca erau ale tale candva. as vrea sa ti le dau inapoi, crede-ma, dar asta numai pentru ca, in ciuda durerii ingrozitoare pe care mi-o provoaca, nu le merit. erau parti din tine pe care nu trebuia sa le iau...

vineri, 28 martie 2008

uita tot ce ai invatat pana acum!


uita tot ce ai invatat pana acum! si de data asta nu mi-o spune nimeni altcineva decat eu. uita tot, smulge-ti pielea de pe tine si radacinile contextuale din pamantul afanat al acestui oras infect, ia la pachet numai o pereche de ochi, maini, urechi si un nas, buzele lasa-le acasa. n-am sa mai scot un cuvant in viata mea, cat despre vreun sarut n-am sa mai uit niciunul pe alte buze pe care nu le cunosc. si porneste la drum. esti singura asa cum n-ai stiut vreodata ca sunt oamenii si esti pe o carare pe care chiar daca au mai fost multi inaintea ta pe tine nu te ajuta asta cu nimic. n-au lasat nimic in urma, vreun semn, indicator sau macar o firmitura cat de mica, un iz de om care a reusit.

esti singur. si nu mai stii nimic. te dor picioarele dar mergi in continuare. te dor mainile dar le intinzi ca un orb care asteapta sa ia un corp cald in brate. te dor ochii dar te uiti cat de adanc poti in orice pata de lumina sperand sa vezi mai bine. te dor urechile dar le ciulesti ascultand sfaturi peste sfaturi pe care frunze, cauciucuri sau pasi pe asfalt nu ti le vor da niciodata. te dor buzele... te ard... dar nu le-ai luat cu tine asa ca nu poti spune nimanui...

joi, 27 martie 2008

micul meu raspuns - nu!


raspunsul meu va fi 'nu'. intrebarea a fost oricum inutila, era de asteptat sa nu-mi doresc sa uit. si tu trebuia sa stii ca nu pot, si ca vointa mea nu este mai presus de puterea amintirilor tale. in orice caz am renuntat cu totii si la noi si la voi si unii la ceilalti. si radem cand ne uitam in oglinzile celorlalti pentru ca stiam ca vom fi singuri si nu liberi.

casa mea de sticla, blocurile lor de beton. casa oricui, blocurile tuturor...

in termeni de placere si durere nu exista nimic rau in asta. in termeni de placere si durere nu exista si atat. nu stii ce urmeaza sa simti, daca iti va placea mai mult sa te zgarii, sa te musc, sa te ating cu varful degetelor si sa ma plimb jos pe una dintre cele mai frumoase clavicule pe care le-am atins vreodata, sau sa-ti sarut incet incheietura mainii. si atunci, daca nu stii de ce sa uit?...

luni, 24 martie 2008

usile


nu pot sa inchid usi in urma mea. n-am stiut niciodata cum sa fac asta fara sa le tratesc. si la un moment dat am renuntat; le las deschise de atunci. pe asta insa o vei tranti chiar tu in urma mea. se va crapa pragul pe alocuri, vor cadea cateva aschii pe jos, altele ne vor ramane adanc infipte in palme... si nu le vom mai scoate niciodata. si tot ce voi atinge de acum, va pastra un iz de rumegus proaspat, vezi tu, usa asta incuiata a luat deja locul amprentelor mele. si o sa ma doara ingrozitor si o sa sangerez, o sa-mi fie frica de usi de acum in colo si n-am sa mai deschid vreuna prea curand pentru ca usile deschise se pot inchide oricand.
dincolo de asta poate reusesc sa deschid ochii, pleoapele se deschid si se inchid mai usor decat usile. si cand se inchid de obicei se deschid usi pe care nu le vezi cu ochii deschisi... usile pe care nu trebuie sa le mai inchizi, usile incaperilor din visele tale. imagini pe care nu le vezi, le simti si care abia atunci cand dor se apropie de frumos, sunt toate dupa usile pe care n-ai avut curajul sa le deschizi in somn.

duminică, 23 martie 2008

me coucher avec...un reve carre




  • sa ma vrei si sa nu spui nimic si atunci cand nu inteleg si plec sa fugi dupa mine doar ca sa imi spui ca n-am fost acolo...

  • sa iesim in oras si sa mancam capsuni la fabrica, sa fumam una, doua, trei pipe mici

  • sa recapitulam de ce frumosul facut e mai frumos decat frumosul pur si simplu, sa nu fim de acord

  • sa fim ok cu asta, mai bem o corona

  • sa ramanem fara capsuni in mijlocul unei intersectii goale, sa se blocheze motorul, taximetristii sunt mai beti ca noi

  • sa te bucuri ca ne-am gasit, sa ma bucur ca m-ai gasit

  • sa ne bucuram ca doi copii, sa radem la o picatura de ploaie

  • sa dormim in asternuturile mele negre, in patul de sub geam, sa ne trezim in toiul noptii, sa ne-o tragem fara sa scoatem o vorba, sa ne culcam din nou

  • sa ne trezim pe rand si sa numaram respiratiile celuilalt, sa-i privim pleoapele cum tremura, sa ne gandim la ce se uita in vis

  • sa vreau sa te uiti inapoi la mine in vis


la sfarsit am sa ma intreb car(r)e vis.

sâmbătă, 22 martie 2008

licurici


cred ca faptul ca obosisem sa mai traiesc a lasat loc unor licurici in viata mea. nu l-am vazut venind si sincer sper sa nu fiu aici cand va dori sa plece. stiu ca pot sa vreau, tu trebuie sa afli daca pot. acum nu ma mai simt nici prea obosita de trait nici satula de murit, acum pot sa vreau. si tu nu stii, pentru ca nu ma stii, eram si eu licurici pentru unii asa cum erau altii pentrui mine. licuricii sunt cele mai frumoase intamplari pe o raza de luna de cateva alte luni bune din viata unui om care a obosit. ajung sa lumineze in diferite feluri vietile celorlalti si nu stiu daca ei stiu asta, cred totusi ca o simt pe undeva. sau pot sa si plece. ai mei plecau mereu. tu poti sa stai daca vrei, sau pot sa incerc sa te tin chiar eu. ideea e ca un astfel de gand bun si lumina calduta sunt minunate si nu stii nici asta inca, dar m-am tot trezit zambind in dimineti absurd de anoste de altfel. si cred ca ma gandeam la tine intre timp.

luni, 10 martie 2008

"unii ochi sunt acoperiti de pleoape"


stii ca stau si ma uit la literele astea cumplit de nostime de pe tastatura mea si ma intreb cum parcurg ele drumul de la ganduletele mele pana la gandurile tale mai bine decat l-ar putea parcurge gandurile si atat... si daca nu stiai la ce ma gandesc acum stii. si daca nu stiai nimic, este perfect plauzibil pentru ca nici eu nu mai stiu nimic. nu stiu cine sunt oamenii astia din jurul meu si ce vor ei? sper ca nu foarte multe pentru ca nu am nimic de dat.
astazi insa cred ca am inceput sa simt ceva din nou. si nou este cuvantul cheie. si-mi doresc ca, daca va fi, sa fie simplu si frumos. desii, daca stam sa ne gandim nu prea are cum. doar e vorba de o printesa de zahar ars si de un om care fortat de prezenta ei se va transforma la un moment dat vrand nevrand intr-un tiran absolut. oricum cel mai simplu lucru pe care pot sa ti-l spun acum este ca pot sa te iubesc.

duminică, 9 martie 2008

puii de ganduri


incep cu o dispozitie noua, ca pictata in cer, sa rontai tot felul de gandulete inutile. gandulete este un cuvant nou, pentru puii de ganduri care nu sunt inca mari de tot si deci oarecum nevinovate pentru moment. si ma gandesc serios acum la cat de singura sunt de fapt si la cat de nebuna am reinceput sa fiu si la cat de repede mi s-au terminat happy pills-urile luna asta. si evident la faptul ca trebuie sa imi iau o noua reteta pentru inca o runda de fericire la comprimat filmat cu super-viteza pe secunda.

si am revazut culoarele de cateva saptamani incoace, l-am vazut si pe el, doar ca, mai nou mi se pare ca totul e plastic si latex transparent si stralucitor si naucitor si... oh well, fals. eu inca ma mai uit, el nu ma mai vede insa deloc. pe de alta parte avem pestisorul auriu care, convins de puterea imbatabila a metaforei si a iubitului ei aforismul, vorbeste in dodii si se pare ca n-am inteles niciodata nimic, nici chiar atunci cand folosea cele mai limpezi si mai frumoase predicate. propozitiile lui au sens numai in pahare de whiskey in timp ce eu sunt nebuna tot timpul, si cand sunt treaza si cand reusesc sa ma ametesc - adica tot mai greu in ultima vreme-. anyway daca se simte cumva vreo urma de sarcasm in tonul meu este, sa stii, ceva incurabil. umbra de luciditate de care avea nevoie textul asta din care n-ai sa intelegi nimic, sper...

sâmbătă, 8 martie 2008

acid-atentie pericol de arte



o sumedenie de imagini care ar putea foarte bine sa nu aiba nici un sens anume se deruleaza cu un debit mai mult decat copios in spatele ochilor mei rosii. mi-am dat seama ca in spate pentru ca la un moment dat am inchis ochii si imaginile erau tot acolo. este efectul noptilor de nesomn si al substantelor tamaduitoare de moment sau momente. sau ma rog, in alte cuvinte m-am fript la cap. dar baiatul asta e genial...

miercuri, 5 martie 2008

restart


viteza cu care aerul rece impinge cocoloasele de hartie pe care ne-am scris este uluitoare. parca simt si acum privirea aia arzandu-mi sprancenele. parca vad si acum o mie de feluri in care ti-ar placea sa ma sfasii in ochii tai adanci si durerosi. parca n-ar fi frumos sa nu fie nimic in spatele tau? crezi ca n-am stii ce sa ne spunem? crezi ca nu mi-ai mai spune nimic? crezi ca n-as asculta, nu?

a fost fabulos, felul in care m-ai pocnit, felul in care asta mi-a resetat toate functiile dragostei, felul in care m-am dezindragostit de mine vazand ce a facut dragostea mea din tine. nu a fost vina mea, stii bine. eu trebuie insa sa aflu asta. trebuie sa-mi dau restart si nu stiu ce va insemna asta mai departe. sincer, sper sa nu-mi mai amintesc niciodata zilele astea. i'd never lose something rather than give it away. i almost lost myself, and i'm scared so i'm giving myself away while it's still an option.