incep cu o dispozitie noua, ca pictata in cer, sa rontai tot felul de gandulete inutile. gandulete este un cuvant nou, pentru puii de ganduri care nu sunt inca mari de tot si deci oarecum nevinovate pentru moment. si ma gandesc serios acum la cat de singura sunt de fapt si la cat de nebuna am reinceput sa fiu si la cat de repede mi s-au terminat happy pills-urile luna asta. si evident la faptul ca trebuie sa imi iau o noua reteta pentru inca o runda de fericire la comprimat filmat cu super-viteza pe secunda.
si am revazut culoarele de cateva saptamani incoace, l-am vazut si pe el, doar ca, mai nou mi se pare ca totul e plastic si latex transparent si stralucitor si naucitor si... oh well, fals. eu inca ma mai uit, el nu ma mai vede insa deloc. pe de alta parte avem pestisorul auriu care, convins de puterea imbatabila a metaforei si a iubitului ei aforismul, vorbeste in dodii si se pare ca n-am inteles niciodata nimic, nici chiar atunci cand folosea cele mai limpezi si mai frumoase predicate. propozitiile lui au sens numai in pahare de whiskey in timp ce eu sunt nebuna tot timpul, si cand sunt treaza si cand reusesc sa ma ametesc - adica tot mai greu in ultima vreme-. anyway daca se simte cumva vreo urma de sarcasm in tonul meu este, sa stii, ceva incurabil. umbra de luciditate de care avea nevoie textul asta din care n-ai sa intelegi nimic, sper...
Un comentariu:
*blush*
Trimiteți un comentariu