hey there, stranger.

sa inchid ochii. sa-i strang pana cand mi se afunda in orbite si promit sa nu te mai caute niciodata. sa vad cu purici cateva secunde. sa nu vad nimic alte cateva secunde. am ametit. ma indrept buimaca spre biblioteca. daca stiam acum 2 ani ca am cartea asta aici... numele tau n-ar fi insemnat nimic. ce chestie. tu, sa nu insemni nimic. a avut o soarta destul de ciudata pentru o carte scrisa de un om in care ma recunosc absolut izbitor de tare. nu ma mai mira cei cativa care mi-au catalogat-o drept imposibil de citit. ma bufneste si rasul. normal ca e imposibil de urmarit... si uite, din nou ce chestie, iti este dedicata tie dragul meu. inainte de domnisoara X, inainte de parinti si frati. esti tu. acum intelegi. ar trebui sa spun ca acum inteleg eu. dar nu sunt o increzuta si tu stii asta.

da si mie mi-ar fi placut. in birou. pe birou. sub birou. pe jos, langa birou. in sala mare de curs. in celelale sali. pe catedra. si vedeai asta in ochii mei. si de aceea iti era imposibil sa-mi spui despre "problema libertatii" cand tot ce vroiai era sa-mi smulgi hainele de pe mine. si uite ca nu ma opresc. scriu in continuare. si n-am sa ma opresc. tu sigur nu ma poti opri. nu stie nimeni oricum, nu? doar noi, doi copii care s-au jucat de-a oamenii mari.

titlu: les enfants jouent a l'amour.

n-am sa incep in nici un fel pentru ca ma astept ca de data asta sa inceapa singura si pe hartie. cu alte personaje. pentru ca n-am recunoscut nimic. pentru ca printesa nu-si stia tiranul, pentru ca tiranul nu se astepta la asa o printesa. deci, fara tiran, si cu alta printesa. desii, de aici incepand este povestea lui mai mult decat a mea. eu n-am putut sa spun nimic. nici macar sa respir. ii promisesem oricum ca n-am sa respir. de fapt, imi promisese el mie, tacit, incet dar ferm, ca in noaptea aia n-am sa mai respir. de frica sa nu pierd vreun moment, am sa inghet asa cu ochii inchisi, muscandu-mi buza de jos, cu degetele alergand pe umerii tai, pe spatele tau ca si cand as fi vrut sa-mi schimb amprentele cu pielea ta.

oricum, asta nu e de spus. nici nu stiu cum si nici nu pot. respir greu, imi tremura mainile, imi transpira retina si nu mai vad nimic. in fond, n-a fost decat un vis cu doi copii care s-au jucat impreuna o data, o singura data si apoi nu s-au mai vazut niciodata. si nu stie nimeni altcineva in fara de ei de jocul asta. si de aceea e un vis frumos chiar daca a fost scurt si confuz ca un vis. un balon, in care au fost amandoi cateva ore si apoi au iesit iar in lume. unde nu mai sunt nici tirani nici printese. pastreaza-l si apoi uita-l.