hey there, stranger.

sa inchid ochii. sa-i strang pana cand mi se afunda in orbite si promit sa nu te mai caute niciodata. sa vad cu purici cateva secunde. sa nu vad nimic alte cateva secunde. am ametit. ma indrept buimaca spre biblioteca. daca stiam acum 2 ani ca am cartea asta aici... numele tau n-ar fi insemnat nimic. ce chestie. tu, sa nu insemni nimic. a avut o soarta destul de ciudata pentru o carte scrisa de un om in care ma recunosc absolut izbitor de tare. nu ma mai mira cei cativa care mi-au catalogat-o drept imposibil de citit. ma bufneste si rasul. normal ca e imposibil de urmarit... si uite, din nou ce chestie, iti este dedicata tie dragul meu. inainte de domnisoara X, inainte de parinti si frati. esti tu. acum intelegi. ar trebui sa spun ca acum inteleg eu. dar nu sunt o increzuta si tu stii asta.

da si mie mi-ar fi placut. in birou. pe birou. sub birou. pe jos, langa birou. in sala mare de curs. in celelale sali. pe catedra. si vedeai asta in ochii mei. si de aceea iti era imposibil sa-mi spui despre "problema libertatii" cand tot ce vroiai era sa-mi smulgi hainele de pe mine. si uite ca nu ma opresc. scriu in continuare. si n-am sa ma opresc. tu sigur nu ma poti opri. nu stie nimeni oricum, nu? doar noi, doi copii care s-au jucat de-a oamenii mari.