nu stiu de ce-mi miroase a zahar ars cand ma apropii de strada ta. si cand ma indepartez. de ce imi vine sa tip si sa tac in acelasi timp. nu stiu cand s-a intamplat, nici nu stiu daca nu cumva era acolo, adormita in mine si astepta cuminte sa-mi dau seama. sa-mi dau seama ca tu esti, sa te las sa ma cauti, sa ma las gasita. si ma speria atingerea ta mai rau decat fluturii de noapte, si ma linistea sarutul tau, soaptele tale si in final tot mainile tale. si m-am indragostit de ele. si nu te invinovatesc pentru ca nu vrei sa spui "maine", eu nici macar nu mai stiu ce zi e azi. si in plus... cel mai frica imi e ca eu vin la pachet cu trecutul meu pe care vreau sa-l inchid si sa-l tin doar pentru noptile in care nu pot sa dorm din cauza imaginilor. si mi-e frica de trecutul asta si de ce o sa vezi tu in el. si nu te invinovatesc pentru "maine"... hai sa "azi" mai intai, ok.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu