am obosit. am mai spus asta, stiu dar acum am obosit de tot. gandurile astea negre, albe, gri, fara culoare, fara viata, ca niste naluci, ca niste strigate fara cuvinte, nedeslusite si fara sens, gandurile astea se infig randuri randuri, cresteaza rafturi intregi in mine de sus pana jos si le privesc si mi se par ametitoare si nu le recunosc, dar sunt ale mele si ma dor.
am pus pe repeat din greseala momentul in care ai descoperit ca ma gadil. momentul in care,uitandu-ma in ochii tai am crezut cu adevarat ca iubesti asta in mine pentru ca sunt eu asa cum sunt in mod absolut si fara alte precizari. si spre sfarsitul momentului totul devine ca un tablou peste care cineva toarna diluant si culorile se amesteca si cel mai frumos chip devine ceva mare si inspaimantator fara forma si fara nume. acum s-a blocat, nu pot sa-mi scot din minte treaba asta. s-a blocat alaturi de momentul in care ti-am spus ca prescurtarea simpatica a numelui meu inseamna mac in germana si ca de altfel imi plac florile astea care mor atat de repede...intr-o clipa... si ca un orb m-am uitat din nou in ochii tai bajbaind dupa ce imi doream sa vad... si din nou am crezut ca ma iubesti pentru ca mie imi plac macii. si din nou am zambit.
am obosit si nu pentru ca te analizez, nu analizez nimic, te iubesc doar si am obosit sa mai privesc toate astea asezandu-se pe rafturi intr-o biblioteca mare si rece, in mine. nu vreau sa ma mai gadili vreodata si nu-mi plac macii, deloc nu-mi plac. mor prea repede...ce-i aia? o clipa....
imi plac papadiile acum. pentru tine si pentru mine, imi plac papadiile de-acum.
2 comentarii:
am eu o teorie cu papadiile nimfomane...:)) ma bucur de come back
m-ai intristat. sunt cuvinte pe care eu nu le pot contura asa cum ai facut-o tu. si care mi-au dat sentimentul ciudat ca retraiesc anumite lucruri :)
Trimiteți un comentariu