cred ca faptul ca obosisem sa mai traiesc a lasat loc unor licurici in viata mea. nu l-am vazut venind si sincer sper sa nu fiu aici cand va dori sa plece. stiu ca pot sa vreau, tu trebuie sa afli daca pot. acum nu ma mai simt nici prea obosita de trait nici satula de murit, acum pot sa vreau. si tu nu stii, pentru ca nu ma stii, eram si eu licurici pentru unii asa cum erau altii pentrui mine. licuricii sunt cele mai frumoase intamplari pe o raza de luna de cateva alte luni bune din viata unui om care a obosit. ajung sa lumineze in diferite feluri vietile celorlalti si nu stiu daca ei stiu asta, cred totusi ca o simt pe undeva. sau pot sa si plece. ai mei plecau mereu. tu poti sa stai daca vrei, sau pot sa incerc sa te tin chiar eu. ideea e ca un astfel de gand bun si lumina calduta sunt minunate si nu stii nici asta inca, dar m-am tot trezit zambind in dimineti absurd de anoste de altfel. si cred ca ma gandeam la tine intre timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu