n-am facut-o. nu m-am dus. de fapt m-am dus si nu era nimeni pe culoare asa ca am plecat. si cand erai acolo nu ti-am spus nimic. nici nu stiu de ce.
si pentru ca tiranul nu era am inceput sa ma joc prin jur cu tot felul de lucruri mici care cresc si au tot crescut si care acum au ajuns sa se joace ele cu mine.
orice as vrea sa spun, orice as vrea sa-mi spui, nimic nu ar suna mai prost acum. poate pentru ca ploua. poate pentru ca afara e intuneric si eu am picioarele reci ca gheata. poate pentru ca m-am saturat sa te simt doar cu degetele pe tastatura, de senzatia asta imbecila ca vorbesc cu o iluzie.
3 comentarii:
mi-a palcur chestia aia cu "sa te simt cu degetele cu tastatura" ....asta mi sa intamplat de atatea ori:)
cred ca traim intro lume de plastic de caucioc cum vrei sai zici, doar putine lucruri ne scot din rutina asta meschina:)
acelea sunt niste cuvinte pe care mi le amintesc deja de 7 luni in fiecare noapte. nu erau ale mele la inceput. imi place sa cred ca mi le-ar fi lasat inainte sa plece.
...imi dai senzatia ca si cum as vorbi cu abisa:)))) :D:D si nu stiu de ce...
si eu visez; culori...
fiecare viseaza ce vrea sa viseze cateodata. nu ti se pare?
Trimiteți un comentariu