ti-am pictat portretul direct peste chipul acela trist pe care il iubesc fara sa am vreun drept. pe de alta parte mi-e teama sa-mi verbalizez prietenul. si el are ochii frumosi, nu sunt tristi dar ii cunosc si-mi plac. sunt calzi, ii stiu nu-mi mai e frica de ei si ma bucur sa-i vad zilnic si sa ne jucam de-a doi oameni normali. totusi cateva pahare in plus sau in minus nu conteaza cateodata. mihai m-a intrebat daca sunt sigura ca sunt singura. si daca sunt, de ce? normal ca n-am stiut sa-i raspund dar e bine ca la ora aceea si in paharele acelea nu se afla nici un raspuns.si cand credeam ca furtuna a trecut pentru ca asa am fost invatata, ca furtunile trec chiar daca ti le amintesti la nesfarsit, in mijlocul unei zile insorite cu vant usor obraznic si sens deloc ai aparut si tu. da te-am vazut dar nu m-am putut opri sa-ti vorbesc. in fond, nu asta mi-ai cerut? ti-am spus ca asta se va intampla, intr-o zi vei intalni printesa pe strada si era atata lume in jur. dar in ochii mei ai ramas tot tu, imi pare rau ca am inebunit, imi pare rau pentru amandoi. asta fac tirani, asta fac printesele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu