in fiecare metrou pe care il iau te vad prin geam. te uiti in gol, te uiti prin sticla rece la mine, zambesti in fata motivelor care ne-au adus aici. si nu esti niciodata acolo de fapt. sunt eu imagindu-mi ca te prind, ca te zaresc, ca ma apropii stiind amandoi ce ne leaga sau ce ne-a legat, ca ajung langa tine si duc incet degetul aratator spre buze zambind nu sagalnic ci mai degraba trist, ca stam in fata geamului si ne privim ca intr-o oglinda, ca te iau de mana si ne strangem la franele mai puternice, ca apoi ma intorc si cobor cu o statie inainte fara sa spun un cuvant, ca plec eu prima doar ca sa nu te mai vad plecand si a doua oara.
si in fiecare metrou, in fiecare zi, la fiecare statie inchid ochii inainte sa se deschida usile. se deschid atunci alte usi pe care intri mereu si nu mai iesi niciodata. mi-e dor de cuvintele noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu