cercurile lui zgarie mai tare ca patratele ei.

O colectie intreaga de momente care mi-au ramas pe piele…poti sa te uiti la mine si sa zici: uite aici e atunci cand… si asta a fost cand… asta de unde e?... aham aham aham… e jumatate biologie si jumatate operatiune de corectare a egoului nereusita. Sunt pe jumatate tot ce mi s-a inamplat si deci am rupt cate putin si din voi… pot sa le pastrez?…
Nu sunt destul de mare sa gazduiesc atatia oameni… desii sunt dispusa sa dau tot jos de pe mine doar ca sa scot acele cateva alunite complet nereusite… niste tatuaje cu ancora in trecutul mereu foarte apropiat. Ca niste puncte negre prelungite si supranaturale la care daca te uiti dispar ca sa reapara in cele cateva minute pe care ti le amitesti inainte sa mori si sa vrei sa strigi mai lasa-ma putin….asta nu mi s-a intamplat pana la capat…inca putiiiiin!.... stii ca nu o sa te lase…

Si apoi a doua zi printesa a fost regina si apoi tarfa. Exact in ordinea asta. Dupa aceea am adormit si am uitat totul vreo 5 minute si din 5 in 5 minute. Inca mai uit, putin cate putin, mai rar dar mereu. As vrea sa mai simt macar o data lucrul asta fara sa vreau sa il uit. Sa-mi doresc sa-mi aduc aminte numai asta. Vreau o singura data sa nu ma doara cand ma musti pana la sange, si cand o saptamana 2 3 4 dupa nu pot sa-mi tin geanta pe umarul cu pricina sa nu zambesc resemnata, sa zambesc de fericire ca mi-am amintit... patratele, ti-am zis, de o mie de ori mai sincere decat cercurile...