printesa si tiranul se vad in fiecare zi dar nu vorbesc niciodata. ficare dintre ei are lumea lui intesata de culoare de sticla pe care sa paseasca. culoarele se inoada intre cele doua lumi dar nu comunica. numai dragostea merge pe principiul vaselor comunicante. viata merge de una singura si de obicei in gol.
anumite aspecte ale realitatilor in care se inchid fiecare dintre cei doi se aseamana din multe puncte de vedere. si in plus se pot vedea din absolut orice punct. exista o zona in care culoarele sunt paralele. atunci cand se intampla sa se zareasca in departare fumul tigarilor lui, printesa isi propteste pieptul, buzele si nasul de sticla rece si isi urmareste absorbita strainul frumos cu fumul si ochii lui. cateodata se opreste si el. pentru cateva momente chiar am impresia ca ma vede insa de cele mai multe ori se uita de fapt prin mine si, inainte sa se intoarca si sa plece, sufla ultimul fum din tigara fix in geamul de sticla atat de ostentativ incat ma inec... imi dau lacrimile dar mi le sterg singura.
ma gandesc ca cel care a visat lumea asta cu toate culoarele ei nu s-a gandit deloc si la oameni. e frustrant sa te separe un geam transparent si absurd de omul pe care vrei sa-l imbratisezi. incerc sa aburesc geamul atat de tare incat sper sa reusesc sa-l topesc... e frustrant sa stii ca geamul ala nu a fost construit de fapt de nimeni, dar ca el e acolo ca sa evitam necesitatea construirii lui. preventiv, te iubesc. (imi doresc atat de mult sa pot spune asta. normal ca ar avea mai multa greutate daca as spune-o dupa ce ti-as fi cunoscut si suportat si nu doar intuit defectele si calitatile... )
Un comentariu:
impresionant...
Trimiteți un comentariu