amintiri obisnuite de pe acelasi culoar de sticla

cineva a intrebat ce s-ar intampla dincolo de sticla? ce-ar fi daca s-ar intalni pe acelasi culoar? cineva ii iubeste deja fara sa-i cunoasca. si printesa iubeste fara sa cunoasca.

nu stiu ce s-ar intampla daca s-ar trezi amandoi pe acelasi culoar. nu pot sa povestesc asta desii mi-am imaginat-o de o mie si una de nopti incoace. si chiar daca pot sa visez asa, nu pot sa traiesc asa. singurul lucru care nu ma mai doare acum este blogul asta. pentru ca aici ei nu se intalnesc. asta este inversul paralel pe care vroiai sa-l construiesti intr-o vineri noapte pe la 2:30 in timp ce lacrimi mari de printesa picurau anapoda pe tastatura. aici nu se intalnesc si nu se pot uri. nu te-as fi putut uri oricum vreodata... asta asa ca sa stii ca n-ar trebui sa-ti fie frica nici de mine, nici de tine. asta asa ca sa stiti ca si tiranilor le este frica. si ca sa stiti si ca printesele nu fac rau. si ca sa stiti ca povestea asta este infricosatoare si rea nu pentru ca ar fi despre creme de zahar ars si ochii mari si negri, ci pentru ca este despre voi...

scriu asta acum nu ca sa nu uit, ci pentru ca nu pot sa uit. "nu te uita la mine. de fiecare data cand ma privesti am impresia ca ochii tai imi ard sprancenele. si cum suntem cu totii facuti din hartie glasata de diferite culori, reusesti sa provoci in mine tot felul de incendii vulgare. pun pariu ca nu te clinteste asta. stiu, pentru ca nu ma crezi. tu esti de gheata. crezi ca nu poti sa dai foc nimanui..." printesa stia de la inceput ca tiranul ei e obisnuit sa-si aduca aminte.