ochii ei mari si mainile ei mici printre cearceafuri, perne si pisici

printesa a obosit. refuza sa doarma de cateva saptamani incoace de frica viselor si a trezirii. prefera sa nu mai doarma niciodata, sa-si aduca aminte un singur vis toata viata si sa nu se mai trezeasca vreodata singura intr-un pat gol si rece. bea, viseaza, fumeaza intr-una, activitatii deloc potrivite unei printese. in curand nu va mai ramane nimic din ea, numai visele, nesomnul si amintirile fara nici un trecut.

ce face tiranul in timpul asta? scrie despre ochii albastrii, inversuri paralele (carora pentru ceilalti le spune 'universuri'), molecule si materii intunecate. cu alte cuvinte acele 'questions of science' mult mai tacute decat povestile ei despre nimic. tiranul in timpul asta probabil fumeaza mult si el. n-am de unde sa stiu exact pentru ca n-am mai vazut de mult fumul in locul in care culoarele lor de sticla se inoada. geamul ei este insa in continuare aburit de aerul cald care iese din nasul ei inca lipit de sticla rece... n-am sa renunt niciodata la ideea ca pot topi zidurile astea transparente!

daca ar gasi-o cuibarita in patul lui mare intr-o dimineata lunga si mahmura?... ar simti inca din momentul in care incepe sa rasuceasca cheia rece in usa de la intrare mirosul de crema de zahar ars cu caise pe care il lasa in urma ei orice printesa de zahar pudra?... ar stii ca astazi mainile ei mici si ochii ei mari il asteapta printre cearceafuri, perne si pisici?...