astazi ne-am acoperit privirile cu multe cioburi mici si negre. si totusi tu vedeai totul in timp ce eu nu te mai vedeam pe tine.
cum sa mai scriu ceva pe blogul asta cand nu reusesc sa mai simt nimic deja de cateva saptamani... aranjez mese, intretin corpuri, bat covoare, plec ma duc si nu ma intorc nicaieri vreodata. nu puteti spune nici un cuvant pe care sa vreau sa-l ascult, nici n-am sa va vad facand vreun lucru pe care sa mi-l doresc si eu. dar va aud si va vad in continuare, e ca un fel de viata postmortem intr-un desen animat bunicel pentru un auditoriu format din copii de pana in 41 de ani dar mai mult decat mediocru si stupid pentru personajele sale triste si caricaturale. enjoy, tocmai s-a terminat episodul -07.
3 comentarii:
Misto ! eu, sa fiu in locul tau , m as lua de scris . as incepe cu texte pline de sinceritate , da care sa nu fie lungi :)
Cat despre poza ...imi da un oarece discomfort , si asta si pt ca vine peste chestia cu statu in casa
tata la copi says again
E , poftim , mai zi ceva !
eee...o sa mai zic, nu ma pot abtine chiar asa:D
Trimiteți un comentariu