house of glass

printesa si tiranul. nu-i mai vad. tag-uri: sticla, fum, budinca, fulgi, nepotrivit, neterminat... coltul ala din mintea mea in care dormi acum o sa devina umed si rece candva, o sa fie intuneric si o sa miroasa a apa siroind pe niste vechi pereti de sticla rece. eu am sa ma intind langa tine si am sa incerc sa te iau in brate si sa te incalzesc. ma voi speria cumplit cand am sa observ faptul ca si tu ramai rece ca podeaua si peretii nostrii. si cel mai trist va fi cand, stand langa tine acolo pe jos, ma vei raci si pe mine...

mai tii minte casa noastra cu pereti de sticla? de aici a inceput totul, ecran mare sau proiector? si unde am putea proiecta filmele intr-o casa cu pereti de sticla?... tiranul a spus pe tavan, stam in pat si ne uitam la filme pe tavan. nu am duce lipsa de intimitate pana la urma sa stii, pentru ca ti-am mai zis, perspectiva e inversul. ar duce insa lumea lipsa de intimitate in fata ochilor nostrii mari, tristi si curiosi...

in toata povestea asta de clestar niciunul dintre noi nu s-a mai gandit la faptul ca sticla se sparge. in mintea mea, coltul ala in care dormi acum, peretii nu sunt de sticla. poti face ce vrei, e ca si cum te-ai fi incuiat pe dinauntru, eu nu vad nimic, nu pot sa opresc nimic, tu te joci si desenezi povesti din fumul de tigara, iar eu le traiesc in vise din abur de prajituri.