o cunosteam foarte bine pe vremea cand avea contur

ma gandeam azi dimineata pe la ora 4:27. in loc sa dorm, ma uitam pe geam si ma gandeam la ce mi-a spus pestisorul meu auriu: 'esti mereu intre ratiune si iubire. si ratiunea distruge totul'. ma gandeam ca pestisorul greseste grav. nu te poti imparti intre tine si tine pentru ca tu esti o unitate indivizibila de fum caldut.

si avea o steluta cu ochii care se uita la mine in timp trageam din pipa micuta si calda. am ridicat ochii din pamant sa privesc in fata prin parbriz si am vazut o umbra pe care o

cunosteam foarte bine pe vremea cand avea contur. am ridicat ochii si mai sus si am vazut tavanul acela mare si negru spart ca si mine care cernea ca printr-o sita picaturi de vata de zahar foarte mici si reci. in drumul lor catre pamant se opreau putin in parul meu cret si eu le topeam fara sa stiu si fara sa vreau. cand am ajuns acasa si am incercat sa le scutur intr-un pahar n-am mai reusit sa storc decat o lacrima si nu venea din par. cazuse ca o toanta chiar din ochiul meu stang si verde pentru ca nu s-a tinut tare. m-am mai uitat cateva secunde la ea fara sa simt nimic deosebit. si m-am dus in pat sa ma uit pe geam si sa ma gandesc ca tu esti o unitate indivizibila de fum caldut.