suntem in mijlocul unei furtuni de iarna in timp ce ochii tai negri ma privesc ca si cum as fi o sculptura in sticla. trec pe langa mine siruri de fulgi reci si mici si albastrii veseli ca e frig, sinceri cu cerul din care tocmai au cazut, nerabdatori sa se topeasca in lacrimile mele caldute. ma uit si eu la tine dar nu mai vad nimic dincolo de perdeaua de fulgi de sticla. ma uit si dupa tine in zare si totul e alb nicaieri ochii tai adanci si negri, nicaieri fumul amarui al tigarilor tale. nicaieri... la geamul asta am sa stau si am sa astept dimineata, am sa astept sa se opreasca ninsoarea si sa pot vedea dincolo de nicaieri si de alb. priveste-ma tu in schimb in continuare cum ma uit disperata pe geamuri, prin geamuri, la ninsoare prin ninsoare la cerul albastru cu alb, cum intreb fulgii grabiti si bezmetici daca ei te-au vazut, ce faceai, esti bine, dormi ca un copil acum?...
m-am obisnuit sa clipocesc tastelea astea tot timpul si le apas parca sperand ca se aude suficient de tare ce vreau sa spun, ca trece si de ninsoare si de tot. si acum simt totusi nevoia sa ma opresc o data cu toate stelutele de gheata care mi-au murit pe obraji. vreau sa omor si eu printesa din mine. invat ca un copil ce sunt, sa iubesc alte lucruri, asta e mersul, nu?... si decupez in final tiranul de pe colturile patratului meu. si incep sa prind forma...unui cerculet micut, simpatic si tragic ca un clovn intr-o zi de primavara in care incepe sa ninga. uita-te la mine acum si vezi ca va trebui sa tii minte corpul cald si privirea pe care le-ai adormit in tine ca sa ma mai vezi vreodata...
Un comentariu:
tiranul: chosen effect - fade out to black
Trimiteți un comentariu